In sistemul Kyu sant cuprinse 6 centuri ,de la alb la maron . Centura alba corespunde incepatorilor,iar centura maron categoriei I-a de clasificare sportiva,facand trecerea catre maestri ai sportului,respectiv sistemul Dan
tabelul_sistemului_kyu.doc | |
File Size: | 28 kb |
File Type: | doc |
Otinerea gradatiilor (centurilor) se face in urma unui examen de tehnicitate dar si in functie de rezultatele competitionale .
Fiind un sport de contact se regaseste in componenta majoritatii celorlalte sporturi din categoria artelor martiale .
Practicarea jodou-lui se poate incepe de varste foarte fragede 3-4 ani .
Avantajele obtinute,pe langa practicarea unui sport de performanta sunt : dezvoltarea armonioasa ,inbunatatirea imunitatii ,disciplina si invatatrea respectului fata de altii si de sine .
Pe langa faptul ca este o disciplina sportiva,judo este in sinea lui o arta ,o cale ,ceea ce il face ca in afara ariei sportive sa fie un mod excelent de autoaparare .
Practicarea jodou-lui se poate incepe de varste foarte fragede 3-4 ani .
Avantajele obtinute,pe langa practicarea unui sport de performanta sunt : dezvoltarea armonioasa ,inbunatatirea imunitatii ,disciplina si invatatrea respectului fata de altii si de sine .
Pe langa faptul ca este o disciplina sportiva,judo este in sinea lui o arta ,o cale ,ceea ce il face ca in afara ariei sportive sa fie un mod excelent de autoaparare .
În societatea contemporană, educația fizică și sportul sânt
prezente în viața socială a tuturor popoarelor, într-o formă mai amplă sau mai
diminuată, în funcție de dezvoltarea fiecăruia în parte.
Este îndeobște conuscut că performanțele la care s-a ajuns în present au avut
un drum lung de parcurs, o evoluție lentă, ele neputând fi obținute brusc de
către sportivi, sau într-o perioadă relativ scură; pentru a smulge organismului
performanțe de nivelul celor existente azi pe plan mondial este nevoie de
răbdare, pregătire, voință, etc..
Antrenamentul sportiv contemporan tinde către perfecționarea organismului
sportivilor, în primul rând (pregătirea fizică), și apoi către perfecționarea la
nivelul celorlalți factori ai antrenamentului, funcție de specificul fiecărei
ramuri sportive în parte, respectiv pregatirea tehnică, tactică, psihologică și
teoretică.
Valoarea educativă a judoului prezintă multiple aspecte. În
antrenament un rol de frunte îl joacă dezvoltarea capacităților psihice a
practicanților și, în primul rând, a voinței și a perseverenței, fără de care
calitățile fizice nu vor avea eficiența necesară.
Antrenamentul sportiv, la ora actuală, înseamnă nu numai ,,antrenarea minții
și corpului", cum spunea Kano, ci și realizarea unor performanțe în acest sens,
deci solicitarea până la limite ale minții și corpului și mărirea acestor
limite, în scopul obținerii unor victorii sportive. El reprezintă un process
pedagogic specializat si precis orientat, de perfecționare a dezvoltării fizice
și a aptitudinilor de mișcare.
Necesitatea clasificării procedeelor tehnice din judo derivă în principal din
numărul mare al acestora și din varietatea modalităților concrete de realizare,
precum și din natura duală a luptei (in picioare și la sol).
Procedeele tehnice din judo se împart în două mari grupe :
a) Procedee tehnice ale luptei în picioare – Nage Waza (tehnica sau arta
proiectărilor din picioare; nage= proiectare din picioare, waza= tehnică sau
artă);
b) Procedee tehnice ale luptei la sol – Katame Waza (tehnica sau arta luptei
la sol; ,,prize" sau ,,incleștări" la sol) sau Ne Waza (arta luptei din poziția
culcat; Ne= culcat).
Unele lucrări de specialitate prezintă și o a treia grupă de procedee
tehnice, numită Ate Waza sau Atemi Waza (arta de a lovi punctele vitale sau
lupta corp la corp; Ate= lovitură, Atemi= corp). Lucrările străine de
specialitate în care sunt prezentate procedee tehnice de atemi, precizează că
ate waza aparține ramurii ,,secrete" a judoului și având în vedere faptul că
loviturile respective pot produce moartea, sau cel puțin un traumatism grav,
această tehnică nu este considerată sportivă sau competițională, fiind predată
elevilor avansați cu titlu informativ.
Tehnica luptei în picioare se împarte la rându-i în două grupe importante de
procedee tehnice:
1) Procedee tehnice care se execută fără sacrificiu;
2) Procedee tehnice care se execută cu sacrificiu.
Aceste două grupe de procedee tehnice se numesc: Tachi Waza (tehnica
proiectărilor – aruncărilor –din poziție dreaptă –fără sacrificiu) și Sutemi
Waza (tehnica proiectărilor – aruncărilor – cu sacrificiu, respectiv din poziția
culcat).
La rândul lor, aceste două grupe de procedee tehnice ale luptei din picioare
se subdivide în mai multe părți. Astfel, procedeele tehnice care se execută fără
sacrificiu se împart în trei subgrupe distincte, după cum modalitatea de
execuție vizează acțiunea principală cu mâinile, șoldul sau picioarele. Ele se
numesc: Te Waza (tehnica aruncărilor cu ajutorul mâinilor; Te= mâna), Koshi Waza
(tehnica aruncărilor cu șoldul; Koshi= șold) și Ashi Waza (tehnica aruncărilor
cu picioarele; Ashi= picior).
Cât privește grupa procedeelor care se execută cu sacrificiu, ea se împarte
în două subgrupe determinate de modalitatea concretă de execuție a
sacrificiului, respectiv prin cădere pe spate sau pe o parte (în unghi). Aceste
subgrupe se numesc: Ma Sutemi Waza (tehnica proiectărilor
prin sacrificiu pe spate) și Yoko Sutemi Waza (tehnica proiectărilor prin
sacrificiu pe o parte, sau în unghi).
Grupa procedeelor luptei la sol se împarte în trei subgrupe și anume:
a) Osae Waza sau Osae Komi Waza (tehnica fixărilor la sol);
b) Shime Waza (tehnica ștrangulărilor);
c) Kansetsu Waza (tehnica acțiunilor articulare sau a luxărilor).
Aceasta este clasificarea generală a procedeelor tehnice din judo.
În drumul spre perfecționare sportivă, orice judoka are de parcurs mai multe
trepte de măiestrie. Fiecărei trepte îi corespunde un anumit bagaj de
cunoștințe, pe care judoka trebuie să-l însușească și să dea dovada stăpânirii
lui (drept recompensă – și având și caracter stimulativ – ei vor primi centurile
colorate, corespunzătoare nivelului de măiestrie atins).
Să nu uităm că judoul înseamnă maximum de eficacitate cu minimum de efort,
dar pâna la obținerea acestei eficacități, numai un judoka adevărat știe de cât
efort este nevoie.
Pregătirea fizică multilaterală se poate obține prin utilizarea unui număr
cât mai mare de mijloace nespecifice, respectiv exerciții din alte ramuri
sportive, îmbinate cu mijloace specifice judoului. Fie că este vorba de jocuri
de mișcare – individuale sau pe echipe, cu sau fără minge, cu sau fără obiecte
sau aparate, cu sau fără contact direct cu adversarul – sau de jocuri sportive,
adaptate la particularitațile fiecărui sport, jocurile au capacitatea de a
contribui la pregătirea fizică multilaterală a sportivilor, la orice vârstă.
prezente în viața socială a tuturor popoarelor, într-o formă mai amplă sau mai
diminuată, în funcție de dezvoltarea fiecăruia în parte.
Este îndeobște conuscut că performanțele la care s-a ajuns în present au avut
un drum lung de parcurs, o evoluție lentă, ele neputând fi obținute brusc de
către sportivi, sau într-o perioadă relativ scură; pentru a smulge organismului
performanțe de nivelul celor existente azi pe plan mondial este nevoie de
răbdare, pregătire, voință, etc..
Antrenamentul sportiv contemporan tinde către perfecționarea organismului
sportivilor, în primul rând (pregătirea fizică), și apoi către perfecționarea la
nivelul celorlalți factori ai antrenamentului, funcție de specificul fiecărei
ramuri sportive în parte, respectiv pregatirea tehnică, tactică, psihologică și
teoretică.
Valoarea educativă a judoului prezintă multiple aspecte. În
antrenament un rol de frunte îl joacă dezvoltarea capacităților psihice a
practicanților și, în primul rând, a voinței și a perseverenței, fără de care
calitățile fizice nu vor avea eficiența necesară.
Antrenamentul sportiv, la ora actuală, înseamnă nu numai ,,antrenarea minții
și corpului", cum spunea Kano, ci și realizarea unor performanțe în acest sens,
deci solicitarea până la limite ale minții și corpului și mărirea acestor
limite, în scopul obținerii unor victorii sportive. El reprezintă un process
pedagogic specializat si precis orientat, de perfecționare a dezvoltării fizice
și a aptitudinilor de mișcare.
Necesitatea clasificării procedeelor tehnice din judo derivă în principal din
numărul mare al acestora și din varietatea modalităților concrete de realizare,
precum și din natura duală a luptei (in picioare și la sol).
Procedeele tehnice din judo se împart în două mari grupe :
a) Procedee tehnice ale luptei în picioare – Nage Waza (tehnica sau arta
proiectărilor din picioare; nage= proiectare din picioare, waza= tehnică sau
artă);
b) Procedee tehnice ale luptei la sol – Katame Waza (tehnica sau arta luptei
la sol; ,,prize" sau ,,incleștări" la sol) sau Ne Waza (arta luptei din poziția
culcat; Ne= culcat).
Unele lucrări de specialitate prezintă și o a treia grupă de procedee
tehnice, numită Ate Waza sau Atemi Waza (arta de a lovi punctele vitale sau
lupta corp la corp; Ate= lovitură, Atemi= corp). Lucrările străine de
specialitate în care sunt prezentate procedee tehnice de atemi, precizează că
ate waza aparține ramurii ,,secrete" a judoului și având în vedere faptul că
loviturile respective pot produce moartea, sau cel puțin un traumatism grav,
această tehnică nu este considerată sportivă sau competițională, fiind predată
elevilor avansați cu titlu informativ.
Tehnica luptei în picioare se împarte la rându-i în două grupe importante de
procedee tehnice:
1) Procedee tehnice care se execută fără sacrificiu;
2) Procedee tehnice care se execută cu sacrificiu.
Aceste două grupe de procedee tehnice se numesc: Tachi Waza (tehnica
proiectărilor – aruncărilor –din poziție dreaptă –fără sacrificiu) și Sutemi
Waza (tehnica proiectărilor – aruncărilor – cu sacrificiu, respectiv din poziția
culcat).
La rândul lor, aceste două grupe de procedee tehnice ale luptei din picioare
se subdivide în mai multe părți. Astfel, procedeele tehnice care se execută fără
sacrificiu se împart în trei subgrupe distincte, după cum modalitatea de
execuție vizează acțiunea principală cu mâinile, șoldul sau picioarele. Ele se
numesc: Te Waza (tehnica aruncărilor cu ajutorul mâinilor; Te= mâna), Koshi Waza
(tehnica aruncărilor cu șoldul; Koshi= șold) și Ashi Waza (tehnica aruncărilor
cu picioarele; Ashi= picior).
Cât privește grupa procedeelor care se execută cu sacrificiu, ea se împarte
în două subgrupe determinate de modalitatea concretă de execuție a
sacrificiului, respectiv prin cădere pe spate sau pe o parte (în unghi). Aceste
subgrupe se numesc: Ma Sutemi Waza (tehnica proiectărilor
prin sacrificiu pe spate) și Yoko Sutemi Waza (tehnica proiectărilor prin
sacrificiu pe o parte, sau în unghi).
Grupa procedeelor luptei la sol se împarte în trei subgrupe și anume:
a) Osae Waza sau Osae Komi Waza (tehnica fixărilor la sol);
b) Shime Waza (tehnica ștrangulărilor);
c) Kansetsu Waza (tehnica acțiunilor articulare sau a luxărilor).
Aceasta este clasificarea generală a procedeelor tehnice din judo.
În drumul spre perfecționare sportivă, orice judoka are de parcurs mai multe
trepte de măiestrie. Fiecărei trepte îi corespunde un anumit bagaj de
cunoștințe, pe care judoka trebuie să-l însușească și să dea dovada stăpânirii
lui (drept recompensă – și având și caracter stimulativ – ei vor primi centurile
colorate, corespunzătoare nivelului de măiestrie atins).
Să nu uităm că judoul înseamnă maximum de eficacitate cu minimum de efort,
dar pâna la obținerea acestei eficacități, numai un judoka adevărat știe de cât
efort este nevoie.
Pregătirea fizică multilaterală se poate obține prin utilizarea unui număr
cât mai mare de mijloace nespecifice, respectiv exerciții din alte ramuri
sportive, îmbinate cu mijloace specifice judoului. Fie că este vorba de jocuri
de mișcare – individuale sau pe echipe, cu sau fără minge, cu sau fără obiecte
sau aparate, cu sau fără contact direct cu adversarul – sau de jocuri sportive,
adaptate la particularitațile fiecărui sport, jocurile au capacitatea de a
contribui la pregătirea fizică multilaterală a sportivilor, la orice vârstă.