Judo - autoapararea inteligenta
<< Importanta in viata nu este victoria,ci lupta ,
esentialul nu este sa invingi, ci sa lupti bine. >>
Pierre de Coubertin
esentialul nu este sa invingi, ci sa lupti bine. >>
Pierre de Coubertin
Scurt istoric
Pentru cunoasterea originii judo-ului ,trebuie sa ne intoarcem in urma cu 2000 de ani ,undeva in vechea Japonie unde pe langa alte exercitii ( tirul cu arcul,scrima,aruncarea sulitei) ,samuraii,cavalerii si nobilii mai practicau si jiu-jitsu ,care se pare ca isi are originea in vechea forma de lupta japoneza corp la corp Sumo.
Se aminteste intr-o scriere veche de o lupta intre Nomino Vukune si Taimano Uchaya in timpul celui de-al doilea Imparat Suini (anul 70 f.e.n.). Judecand dupa rezultatuli intrecerii se pare ca din aceasta perioada dateaza practicarea jiujits-ului, deoarece Sukune si-a omorit adversarul printr-o "lovitura de picior".
Mai tarziu, in timpul perioadei Kamakura (1185 -1333) razboinicii, pentru a-si sluji mai bine stapanii, au inceput sa studieze arta luptei neanarmate, a "luptei corp la corp", numita jiujitsu. Aceasta lupta era compusa din mai multe exercitii fara arme, la care se foloseau din cand in cand si pumnale sau sabii. Genul de atac era de cele mai multe ori aruncarea, lovirea, tinerea adversarului la sol, fortarea si contorsionarea bratelor si picioarelor adversarului, pentru a-i produce durere sau pentru a i le fractura. Aceste forme de lupte erau practicate numai de nobilii samurai si razboinicii lor, metodele de predare fiind secrete si foarte greu transmise altora.
In 1882 Jigoko Kano, impreuna cu cativa prieteni devotati, care-i impartaseau entuziasmul, au inchiriat o cladire in Tokio, unde au stabilit prima scoala de judo Kodokan, punand astfel bazele unei noi forme de lupta.
Deci, am denumit materia de predare "judo" in loc de jiu-jitsu. "Jiu" inseamna blandete sau cedare, "Jitsu" inseamna arta sau priza artistica; iar "Do" inseamna cale sau principiu; in felul acesta JIUJITSU inseamna arta de a ceda la inceput si de a obtine apoi victoria, in timp ce judo inseamna calea sau principiul acesteia.
Sa presupunem ca notam forta unui copil de clasa a VII-a, bine dezvoltat fizic, cu 10 unitati, si a unui alt copil, de clasa a V-a, dezvoltat normal, cu 7 unitati. Daca vom aseza pe cei doi copii fata in fata la distanta de 30 cm si-i vom pune sa ridice bratele indoite din coate la nivelul pieptului, impingandu-se palma in palma, vom observa ca cel de clasa a Vll-a va invinge, oricat de mult ar incerca celalalt sa se opuna.
Vom repeta acelasi exercitiu, in schimb ii vom spune copilului care reprezinta forta mai mica, de 7 unitati, ca in momentul cand impingand va simti ca nu mai poate rezista fortei celuilalt, sa execute un pas inapoi, apropiind palmele depiept, fara a scapa priza. Cu siguranta vom observa imediat dezechilibrarea celuilalt inainte, ajungand intr-un moment critic de dezechilibru in care celalalt poate foarte usor, numai cu 3 1/2 din forta de care dispune, sa-l doboare. Acesta este un exemplu de a invinge un adversar prin cedare.
Un alt exemplu: imaginati-va ca oricare dintre voi va aflati pe o carare de munte; intr-o parte muntele, in cealalta parte se afla o prapastie. Din sens opus se apropie un alt baiat mai mare, care vrea sa va impinga in prapastie. Daca va veti opune, oricat ati incerca, celalalt fiind mai mare va reusi sa va invinga. Incercati totusi ca atunci cand incepe sa va impinga spre prapastie sa opuneti putina rezistenta, dupa care, printr-o miscare brusca, executati un pas lateral; in acel moment, eel care executa miscarea de impingere, nemaiantalnind rezistenta se va dezechilibra inainte, fiind foarte usor de impins spre prapastie.
Se poate deduce foarte usor ca in judo principala calitate ce trebuie dezvoltata, alaturi de celelalte calitati motrice si anume: forta, viteza, indemanarea etc., este gandirea -elasticitatea luarii deciziei de finalizare a unei actiuni incepute.
In tara noastra judo-ul a patruns in anul 1928, fiind practicat in cercuri mai restranse, ca mai apoi, in 1957, sa apara primele echipe de club in Bucuresti, Arad, Cluj-Napoca.
Se aminteste intr-o scriere veche de o lupta intre Nomino Vukune si Taimano Uchaya in timpul celui de-al doilea Imparat Suini (anul 70 f.e.n.). Judecand dupa rezultatuli intrecerii se pare ca din aceasta perioada dateaza practicarea jiujits-ului, deoarece Sukune si-a omorit adversarul printr-o "lovitura de picior".
Mai tarziu, in timpul perioadei Kamakura (1185 -1333) razboinicii, pentru a-si sluji mai bine stapanii, au inceput sa studieze arta luptei neanarmate, a "luptei corp la corp", numita jiujitsu. Aceasta lupta era compusa din mai multe exercitii fara arme, la care se foloseau din cand in cand si pumnale sau sabii. Genul de atac era de cele mai multe ori aruncarea, lovirea, tinerea adversarului la sol, fortarea si contorsionarea bratelor si picioarelor adversarului, pentru a-i produce durere sau pentru a i le fractura. Aceste forme de lupte erau practicate numai de nobilii samurai si razboinicii lor, metodele de predare fiind secrete si foarte greu transmise altora.
In 1882 Jigoko Kano, impreuna cu cativa prieteni devotati, care-i impartaseau entuziasmul, au inchiriat o cladire in Tokio, unde au stabilit prima scoala de judo Kodokan, punand astfel bazele unei noi forme de lupta.
Deci, am denumit materia de predare "judo" in loc de jiu-jitsu. "Jiu" inseamna blandete sau cedare, "Jitsu" inseamna arta sau priza artistica; iar "Do" inseamna cale sau principiu; in felul acesta JIUJITSU inseamna arta de a ceda la inceput si de a obtine apoi victoria, in timp ce judo inseamna calea sau principiul acesteia.
Sa presupunem ca notam forta unui copil de clasa a VII-a, bine dezvoltat fizic, cu 10 unitati, si a unui alt copil, de clasa a V-a, dezvoltat normal, cu 7 unitati. Daca vom aseza pe cei doi copii fata in fata la distanta de 30 cm si-i vom pune sa ridice bratele indoite din coate la nivelul pieptului, impingandu-se palma in palma, vom observa ca cel de clasa a Vll-a va invinge, oricat de mult ar incerca celalalt sa se opuna.
Vom repeta acelasi exercitiu, in schimb ii vom spune copilului care reprezinta forta mai mica, de 7 unitati, ca in momentul cand impingand va simti ca nu mai poate rezista fortei celuilalt, sa execute un pas inapoi, apropiind palmele depiept, fara a scapa priza. Cu siguranta vom observa imediat dezechilibrarea celuilalt inainte, ajungand intr-un moment critic de dezechilibru in care celalalt poate foarte usor, numai cu 3 1/2 din forta de care dispune, sa-l doboare. Acesta este un exemplu de a invinge un adversar prin cedare.
Un alt exemplu: imaginati-va ca oricare dintre voi va aflati pe o carare de munte; intr-o parte muntele, in cealalta parte se afla o prapastie. Din sens opus se apropie un alt baiat mai mare, care vrea sa va impinga in prapastie. Daca va veti opune, oricat ati incerca, celalalt fiind mai mare va reusi sa va invinga. Incercati totusi ca atunci cand incepe sa va impinga spre prapastie sa opuneti putina rezistenta, dupa care, printr-o miscare brusca, executati un pas lateral; in acel moment, eel care executa miscarea de impingere, nemaiantalnind rezistenta se va dezechilibra inainte, fiind foarte usor de impins spre prapastie.
Se poate deduce foarte usor ca in judo principala calitate ce trebuie dezvoltata, alaturi de celelalte calitati motrice si anume: forta, viteza, indemanarea etc., este gandirea -elasticitatea luarii deciziei de finalizare a unei actiuni incepute.
In tara noastra judo-ul a patruns in anul 1928, fiind practicat in cercuri mai restranse, ca mai apoi, in 1957, sa apara primele echipe de club in Bucuresti, Arad, Cluj-Napoca.